Verificarea fiscala a persoanelor fizice

În baza declarațiilor depuse de persoanele fizice, precum și în baza datelor pe care ANAF le deține cu privire la veniturile realizate de acestea, sunt desfășurate acțiuni privind verificarea fiscala a persoanelor fizice.

Persoanele fizice se află în evidența organelor fiscale, iar veniturile declarate sunt înregistrate în baza CNP-ului. În ceea ce privește TVA-ul, evidența se face în baza CIF-ului, în situația în care din activitățile economice prestate sunt realizate venituri de peste 300.000 lei.

Este important să cunoaștem ce trebuie să declarăm, când trebuie să declarăm și ce consecințe pot apărea în cazul neîndeplinirii acestor obligații legale. Chiar și atunci când obligațiile sunt îndeplinite, ANAF poate dispune verificări și poate stabili impozit pe venit suplimentar, precum și contribuții CAS sau CASS.

Declarația fiscală unică: Obligații și termene

Orice persoană fizică ce realizează venituri din surse precum activități independente, chirii, investiții sau drepturi de autor este obligată să depună Declarația unică. Aceasta se depune chiar dacă obligația fiscală respectivă este scutită de plată, conform reglementărilor legale.

Declarația fiscală se depune de către persoanele obligate potrivit Codului fiscal sau altor legi speciale, la termenele stabilite prin acestea.

Declarația fiscală se întocmește prin completarea unui formular disponibil pe site-ul ANAF sau în Spațiul Privat Virtual. Este vorba despre „Declarația unică privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice” (Declarația 212). Aceasta se depune la registratura organului fiscal competent, prin poștă cu confirmare de primire sau prin mijloace electronice.

Corectarea declarației fiscale: Termene și procedură

Este posibilă corectarea declarației privind impozitul pe venit.

Declarația se poate corecta oricând în perioada termenului de prescripție a dreptului de a stabili creanțe fiscale, adică în termen de 5 ani care începe să curgă de la data de 1 iulie a anului următor celui pentru care se datorează obligația fiscală, dacă legea nu dispune altfel.

Prin Decizia nr. 61/2025, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că, pe perioada termenului de prescripție și atât timp cât nu intervine anularea rezervei verificării ulterioare, contribuabilul/plătitorul își poate corecta declarația de impunere prin depunerea unei declarații rectificative, referitoare la orice mențiune relevantă din conținutul acesteia pentru determinarea materiei impozabile și/sau calcularea bazei de impozitare și a creanței fiscale, nu doar la erori materiale sau formale.

În cazul în care există certitudinea că declarația este greșită, contribuabilul are posibilitatea de a o corecta, inclusiv în timpul unui control sau în cadrul verificării situației personale. Declarațiile unice pot fi modificate prin declarații rectificative, în orice moment, pentru a evita aplicarea unui impozit de 70% și penalitatea de nedeclarare de 100%.

Stabilirea creanțelor fiscale

Stabilirea creanțelor fiscale reprezintă activitatea de determinare a materiei impozabile, de calculare a bazei de impozitare și a creanțelor fiscale. Creanțele fiscale se stabilesc prin declarația de impunere și prin decizia de impunere.

Cuantumul creanțelor fiscale se stabilește sub rezerva verificării ulterioare, cu excepția cazului în care stabilirea a avut loc ca urmare a unei inspecții fiscale sau a unei verificări a situației fiscale personale.

Decizia de impunere, emisă sub rezerva verificării ulterioare, poate fi desființată sau modificată, din inițiativa organului fiscal ori la solicitarea contribuabilului.

Dreptul ANAF de a verifica situația fiscală a persoanelor fizice 

Organul fiscal central are dreptul de a efectua o verificare fiscală a ansamblului situației fiscale personale a persoanei fizice în ceea ce privește impozitul pe venit.

ANAF poate, conform legii, să procedeze la:
– verificarea situației fiscale personale;
– verificarea documentară;
– inspecția fiscală a persoanei fizice autorizate pentru activitatea economică prestată.

Etapele verificării situației fiscale personale 

Activitatea de verificare a situației fiscale a persoanelor fizice are la bază conceptul de risc fiscal.

Riscul fiscal aferent unei persoane fizice de neconformare la declararea veniturilor impozabile reprezintă diferența semnificativă între veniturile estimate în cadrul analizei de risc și veniturile declarate de persoana fizică și/sau de plătitori pentru aceeași perioadă impozabilă. Diferența este considerată semnificativă dacă depășește 10% din veniturile declarate, dar nu mai puțin de 50.000 lei.

Pentru verificarea situației fiscale personale, organul fiscal central poate:
a) solicita informații de la autorități și instituții publice;
b) analiza informațiile, documentele și alte mijloace de probă;
c) confrunta informațiile obținute.

Perioada pentru care se determină starea de fapt fiscală a persoanei fizice verificate este perioada impozabilă.

Durata efectuării verificării situației fiscale personale este stabilită de organul fiscal central și nu poate depăși 270 de zile de la data începerii verificării fiscale. Data începerii verificării se înscrie într-un proces-verbal de constatare.

Notificarea prealabilă și conformarea voluntară

Pentru persoanele fizice identificate cu risc fiscal, organul competent transmite o notificare de conformare cu privire la riscurile fiscale identificate. Scopul este reanalizarea situației fiscale și, dacă este cazul, depunerea sau corectarea declarațiilor fiscale.

Prin notificare se comunică faptul că, în termen de 30 de zile de la data comunicării, persoana fizică are posibilitatea depunerii sau corectării declarației fiscale. Până la expirarea acestui termen, organul fiscal nu întreprinde nicio acțiune în vederea selectării pentru verificare.

Important: Depunerea sau corectarea declarației fiscale de către persoana fizică nu împiedică selectarea pentru verificarea situației fiscale personale.

După expirarea termenului de 30 de zile, persoanele fizice cu risc fiscal ridicat care nu au remediat situația sunt supuse obligatoriu unei verificări a situației fiscale personale sau unei verificări documentare.

Avizul de verificare și decizia de impunere

Înaintea oricărei verificări, ANAF este obligat să transmită un aviz de verificare.

Prin avizul de verificare, persoana fizică este înștiințată despre data verificării, perioada verificată, solicitarea de înscrisuri și informații, precum și despre dreptul de a beneficia de asistență de specialitate sau juridică.

Rezultatul verificării se consemnează într-un raport scris care stă la baza emiterii deciziei de impunere. La raport se anexează documentele care au stat la baza constatărilor, documentele întâlnirilor și alte acte relevante. Documentele prezentate de persoana fizică se predau organului fiscal central, sub semnătură.

La finalizarea verificării, organul fiscal central prezintă persoanei fizice constatările și consecințele lor fiscale, acordându-i posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere.

Persoana fizică are dreptul să prezinte, în scris, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data prezentării concluziilor, un punct de vedere cu privire la constatările verificării, care se anexează la raportul de verificare și este analizat de organul fiscal central.

În baza verificărilor efectuate, organul fiscal emite decizia de impunere. Decizia de impunere sau de încetare a procedurii de verificare se comunică persoanei fizice verificate.

Dacă organul de control constată că sursa veniturilor este neidentificată, impune veniturile cu o cotă de 70%. În cazul veniturilor cu sursă identificată, acestea se impun cu o cotă de 16%.

Împotriva deciziilor de impunere întocmite de organele de inspecție fiscală se poate formula contestație în termen de 45 de zile de la comunicarea actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii, iar împotriva actelor de executare silită se poate face contestație la executare (în termen de 15 zile de la data la care cel care contestă a luat la cunoștință de executare sau de actul de executare pe care îl contestă), procedurile de soluționare fiind însă diferite.